Falticeni, home sweet home

Dupa ce v-am povestit palpitantul meu drum spre casa, am ramas datoare cu descrierea orasului meu preferat.

Inca dinaintea indicatorului cu "Bine ati venit in Falticeni" am mers in spatele unul utilaj de deszapezire. Drumul arata foarte bine, desi ningea incontinuu. Acesta a fost primul semn ca nu mai sunt in Bucuresti.
Cum mi-am regasit orasul? Nins, linistit, luminat de sarbatori pe majoritatea stazilor, cu un brad inalt si frumos impodobit cu beculete, cu un tricolor la primarie realizat din luminite si plin de oameni.
A doua zi nu mai puteam de curiozitate sa-mi vad orasul pe lumina. Ma simteam din nou copil din cauza zapezii, si din cauza ca ma rasfatau parintii ca atunci cand eram mica. Trebuia sa ies asa ca am inceput munca de convingere cu mama. Nu a durat mult si ne-am echipat amadoua cu manusi si fular si am iesit la o... plimbare :D Noroc ca am avut si camera cu noi.

Ciudat! Imi stiam orasul pustiu, cu mai putini locuitori decat studentii ASE-ului. Deci mare mi-a fost surpriza cand, la banca, am stat 40 minute la coada si cand am vazut ca intersectia din centru era blocata de atatea automobile. Apoi, oferindu-ma sa fac cumparaturile, vad ca toate magazinele de cadouri - si au aprut muuulte de cand n-am mai fost pe acasa - sunt pline. Aud din ce in ce mai des: "Nu mai avem..., s-a terminat". Si falticenenii cumpara, cumpara, cumpara!

Nu avem noi mall-uri dar avem magazine dragute, cu vanzatori amabili care te ajuta intotdeauna si cu sfaturi. Nu avem noi cel mai inalt brad dar macar al nostru e natural, viu. Si ceea ce n-o sa gasesti niciodata in Bucuresti este spiritul sarbatorilor dincolo de cumparaturi si mancare: colinde, fapte bune, urari de bine, iertare, dragoste.

Craciun fericit!!!

Placinta cu mere

Pentru ca aveam status pe mess ca fac placinta cu mere si multa lume mi-a zis ca ar vrea sa guste... well... si pentru ca sunt generoasa cu spiritul sarbatorilor and all... hai sa va dau si voua:Pofta buna!!!

Cel mai frumos cadou primit

Leapsa asta de la Ice mi-a dat mult de lucru. O dupa amiaza intreaga mi-am stors creierii sa-mi amintesc cadouri care m-au facut fericita.

Poate sa fi fost setul de puzzle-uri din desene animate pe care l-am primit cand eram mica, poate chitara pe care mi-o dorisem atat si care m-a facut sa cred in existenta lui Mos Craciun mai mult decat oricand, poate iepurasul adevarat alb cu ochi roz pe care l-am primit de Paste de la prietenul meu intr-o punguta de cadouri, poate catelul de plus imens primit de la colegele de camera, poate inelul din aur primit cadou la ziua mea in unul din cele mai scumpe restaurante din Bucuresti, poate biletele de avion spre Paris, poate fratiorul pe care mi l-au daruit ai mei cand mi-l doream mai mult. Au fost asa multe si frumoase si fiecare cu povestea lui care, puse cap la cap, alcatuiesc o parte din existenta mea.

Si pentru ca vinee vinee Mos Craciun sau Santa Claus is comming to town in curand ma gandesc mai mult la cadourile de Craciun si va povestesc istorioara cu chitara. Nu eram inca la scoala dar incepusem si eu sa aud zvonuri cum ca Mos Craciun n-ar exista. Si vine tati intr-o zi din oras si-mi spune ca s-a intalnit cu Mosul si ca i-a transmis scrisoarea mea (in care scriam ca imi doresc o chitara) si, mai mult, a primit o sacosa de fructe si dulciuri pentru mine. Asta era prea de tot. Cum sa se plimbe Mosul asa prin oras la noi?! N-avea alta treaba? Mi s-a raspuns ca facea listele cu copiii cuminti. Si cum sa-i dea tata scrisoarea? Trebuia trimisa la Polul Nord. Si daca s-a intalnit cu Mosul... de ce nu l-a adus acasa sa-l vad si eu?! Ceva ciudat era la mijloc. Ideea e ca ma gandeam ca o chitara e un cadou prea mare pentru mine si nu stiam daca il meritam. In noaptea de Ajun dormeam in camera cu bradul, acolo unde venea Mosul sa puna darurile. Mi-am propus sa stau treaza sa-l intalnesc dar am adormit bustean, ca de fiecare data. Dimineata... Tati, tu chiar ai vorbit cu Mosul!!!... chitara rosie ma astepta sub brad alaturi de o gramada de dulciuri, fructe si alte jocuri care nu mai insemnau mare lucru. Eram cea mai fericita!

Un sentiment pe care nu pot sa-l exprim dar pe care il retraiesc din cand in cand. Unul dintre acele momente a fost in Disneyland Paris, cand a inceput sa ninga la parada de Craciun a personajelor preferate din desene animate. In rest, retraiesc acest sentiment cand fac un cadou cuiva drag, de obicei in perioada sarbatorilor. Imi place sa aflu ce isi doresc cei dragi mie si sa fac tot ce-mi sta in putinta sa cumpar, sa impachetez frumos si, mai ales, sa tin surpriza! Iar in dimineata de ajun cand iau cadourile de sub brad si le impart, abia astept sa le deschida si sa vad ca am reusit sa-i surprind in mod placut. That's what Chrismas is all about.

Si uite asa m-am hotarat! Cel mai frumos cadou primit este sentimentul placut pe care il primesc in momentul in care cei dragi mie deschid cadourile de la mine. Sper sa fiu in stare sa primesc acest cadou in fiecare an.

Leapsa mai departe catre Roxx, Iulian, Paula, Chibreta si Luminita.

Concurs - leapsa initiat de UPC.

Dezmintire

Cel mai inalt brad din Europa... well.. nu e la noi. Tzeapa!

Priviti o imagine de la Unirii de la aprinderea beculetelor din bradul cel mult mediatizat:

No comment!

Later edit: La cererea publicului :P detalii: Cel mai inalt brad din Europa ar fi trebuit sa fie la noi daca bradul ar fi avut inaltimea de 76 m anuntata de Primaria Capitalei si Millenium Bank. De fapt bradul nostru are doar putin peste 70 m si se claseaza astfel pe locul 2, upa cel din Porto. Sursa aici.

Aprinderea celui mai inalt brad din Europa

La multi ani, Romania!

Am primit astazi un dar frumos: cel mai mare brad din Europa pe care au fost sa-l vada zeci de mii de oameni inca de la prima sclipire. Imbracati gros, cu caciulite de Mos Craciun si cornite de ren, cu stegulete oamenii s-au adunat cu mic si mare, cu tot cu catei si masini in Piata Unirii. Inghesuiala de dupa a fost de nedescris, dar a meritat. E superb! Si centrul Bucurestiului e impodobit extraordinar de frumos. Daca la inceput lumea se plangea de aglomeratie si ziceau ca mai bine ar fi stat in fata televizorului, in momentul in care a inceput numaratoarea inversa toti am fost captivati de ceea ce urma sa se intample: un foc de artificii foarte frumos si aprinderea imensului brad. The Christmas spirit is here!!! Deja ma gandesc la bradul de acasa, prajituri, filme si desene animate despre Craciun, colinde, clopotei, darurile din dimineata de Craciun... mai e putin... nu?