Care e linia care desparte un om extrem de pasionat de un om nebun? Exista oare asa ceva?
Sunt convinsa ca nu ma intelegi iar eu cel mai bine stiu sa explic prin exemple, asa ca... here it goes! Acum cateva zile asteptam intr-un amfiteatru sa inceapa un curs. Cum inca nu venise profesorul, usa era deschisa pentru a nu crea emotii celor care intarzie. La un moment dat, vedem pe hol un tip care dansa singur; dansa un vals vienez, invartind de zor o partenera invizibila - cel putin asta se putea spune dupa pozitia mainilor. Avea si muzica necesara, pe telefonul mobil, asa ca nimic nu-i statea in cale tipului sa-si exercite talentul pe un hol imens si gol.
Si acum vine intrebarea: ce era cu el? Ei bine... am aflat si asta multumita unei colege cu putin mai mult tupeu: dansul era marea pasiune a baiatului, urma un concurs si vroia sa salveze o biserica concurand la "Dansez pentru tine", asa ca... orice moment de exercitiu era binevenit. Nu s-a intimidat nici cand am iesit cu totii pe hol sa-l vedem. Ba chiar a si schimbat stilul sa nu ne plictisim.
Multi dintre cei prezenti au dat verdictul repede: "e nebun omul". Asa o fi?
3 comentarii:
Nebun nu e, dar un dram de nebunie are :P Fara o farama de curaj n-ai face asta. Dar e clar ca e multa pasiune la mijloc... :) Admiratia mea :)
genial baiatu ala!!! ne-a lasat p toti cu gura cascata! :P
cu toate astea, e cel putin ciudat sa vezi p holul ase-ului pe unu care valseaza d zor :)) chiar amuzant, as spune, p mn m-a amuzat :) l-am prins un pic si p mobil.. pacat ca nu pot pune filmuletzu ;))
poate-l vdm la "dansez pentru tine" in editia viitoare :))) prea tare ar fi!
@ Carina: curaj = nebunie in ceea ce zici?
@ Rox: Trimite-mi filmuletul ca-l pun eu.
Trimiteți un comentariu