Orasul indragostitilor... fara indragostiti

Gata si excursia mea la Paris!

Cum o imagine face mai mult decat 1000 de cuvinte o sa revin si cu poze cat de curand.

O prima impresie... si francezii sunt oameni, au si ei drumuri in constructie (totusi nu schimba borduri), cersetori in metrou, oameni care arunca ambalaje pe geamul metroului sau al autoturismului, cozi in statiile de bilete la orele de varf. Nu au insa strazile supraaglomerate de la noi, au o retea de linii de metrou foarte bine dezvoltata astfel incat stii intotdeauna cat mai e pana la urmatorul tren, prin ce pasaj se face legatura intre linii. Din partea mea nota 9 pentru asta. Era 10 daca faceau anunturile si in engleza ca intr-o capitala turistica adevarata.

Despre parizieni pot sa zic ca sunt foarte plini de ei, nu vorbesc engleza sau vorbesc foarte rau si majoritatea sunt singuri. Mi-a atras atentia ca nimeni nu vorbeste cu nimeni acolo... nici la metrou si nici pe strada. Nu am vazut nici indragostiti, nici colegi de serviciu, nici familii. Voiam sa ascult si eu franceza la ea acasa si foarte rar am avut ocazia. In metrou majoritatea aveau casti si completau integrame sau sudoku. Totdeauna am auzit ca doar romanii sunt asa posomorati. Nici pe departe. Cum am revenit in Bucuresti deja am auzit ce s-a intamplat in ultima saptamana la serviciul unei doamne si multe alte povesti.

Cat despre Champs Elisee sau malurile Senei pe care mi le imaginam pline de cupluri care se plimba de mana... nici vorba! Nu am vazut nici macar unul. Poate era si din cauza vremii.

Revin cu un nou post despre obiectivele vizitate si cu poze