duminică, 3 februarie 2008

Poveste

Drumul spre casa a fost fara periperii spre deosebire de data trecuta. Am stat singura pe doua locuri si am citit.
Tocmai despre asta vreau sa va vorbesc. I-am cumparat o carte mamei Diana asa cum a fost, autor Paul Burrel - majordomul printesei. Nu credeam ca va fi pe placul meu dar cum imi uitasem castile in camin nu aveam ceva mai bun de facut pe drumul lung si plictisitor asa ca am zis sa-i dau o sansa.
Cartea incepe cu multumiri si apoi cu descrieri ale camerelor Dianei. Plictisitor inceputul dar ceva imi spunea ca there's more where that came from. Si am citit in continuare pana am realizat ca sunt in mijlocul unei povesti cu printi si printese dar nu de "once upon a time" ci de acum cativa ani, o poveste care nu se petrece intr-un taram fantastic ci in lumea reala. Si atunci am hotarat ca voi citi pana la capat. Si nu regret.
Mi-au placut mult relatarile majordomului despre stapana lui, pe care inca o mai slujeste si, desi n-am crezut chiar tot, m-am simtit ca in culisele unei piese de Shakespeare. Eram mica dar imi amintesc ca am plans cand am vazut la TV inmormantarea Dianei, mai ales cand sir Elton John a interpretat Candle in the wind. Mi-au dat lacrimile si la ultimul capitol al cartii dar pozele din final mi-au readus buna dispozitie pe care Diana o oferea celor care-i erau in preajma.
Sper sa-i placa si mamei micul meu dar pentru ea.

Un comentariu:

Carina spunea...

Da, si eu am plans la inmormantarea Dianei desi eram copil si nu prea stiam despre ce e vorba. Imi amintesc ca o rugasem pe mama sa-mi cumpere o carte despre viata Printesei pe care am citit-o cu interes :)