Maine anul se innoieste

In casa miroase foarte bine a mancare, in camara a cozonaci si colacei copti, in sufragerie a brad si a lumanari parfumate discret... au venit si primii uratori, iar cei mai mari trec in grupuri prin fata geamului meu spre primarie cu mare zarva.

Suna a basm dar e realitatea momentului pe care incerc sa-l surprind in aceste randuri pe care initial le destinasem urarilor de bine pentru toti. Astept sa vina seara sa inceapa concertul din Piata Nada Florilor. E frig dar nu ne va deranja. Astfel se pastreaza zapada. Ne luam sampania si ne intalnim cu totii: vecini, prieteni vechi, colegi. Numaram impreuna secundele pana la noul an, de obicei fiecare dupa propriul ceas, ciocnim, ne uram toate cele bune si ne intoarcem la casele noastre unde ne asteapta masa.

Poate pare plictisitor. Nu merg undeva in strainatate, nici macar la munte la o cabana, dar acest sfarsit de an e exact ce imi doream.

Asadar, am ajuns acolo unde vroiam. Sa va doresc si voua ca acest sfarsit de an sa fie asa cum vi l-ati imaginat si chiar mai frumos! 2008 sa va aduca numai succese si bucurii!

La multi ani!!! si Un an nou fericit!!!

Later edit: Anul acesta toata manifestarea de revelion a fost mai organizata. Artificiile primariei au fost cele mai cele, si am numarat toti secundele pana in 2008 dupa acelasi ceas, cel al primarului. Problema a fost instalatia de sunet din cauza careia Compact-ul nu a cantat decat 2 melodii ca dupa aia a cazut. Ca la noi la nimeni! :)

Speram ca la anul sa fie si mai bine!

Falticeni at night

Daca tot v-am aratat cum arata Falticeniul ziua, trebuie sa il vedeti si noaptea. Nu prea exista viata de noapte dar... daca n-ai somn si vrei sa te plimbi... ai ce vedea :D

Urarea de la intrarea in oras, pe strada Sucevei

Unul din cei 2 braduti impodobiti frumos in fata primariei

Celalalt bradut si primaria de la balconul careia se aud colinde

O "mare" intersectie

Ornamentele noi de pe aleea pietonala pe care noi o numim faleza

Ceasul nostru unicat in Europa :)

si parcul Nada Florilor

(care spune ceva celor ce au citit Sadoveanu)
Brazii incarcati de zapada sunt frumosi

chiar daca nu sunt impodobiti cu luminite

El nu e obiectiv turistic dar e foarte dragut
si merita sa vi-l arat

Asadar, acum stiti la ce sa va asteptati de la orasul meu :)

Ne vedem la Falticeni!

Eri Beach summer 2007

A present from Marius for all the Staff, Pro Staff and Animation Team :)
Enjoy!

Password: EriBeach2007

Filmulete Pod - 2/2 from Marius Vasilescu.

Cea mai colorata leapsa...

... vine de la Paula.

Pe scurt, personalitatea este determinata si de ce culori iti plac sau iti displac. Testul e simplu de facut si cum altfel decat foarte colorat!:)

Iata rezultatele mele:

You are 47 % extrovert and 53 % introvert.

Independently of any order of importance :You are imaginative and creative, you have always new ideas, and you know how to apply them.

You are also dynamic, your actions are only directed by your own will and you know how to lead people.

Finely you are a manager and a structured person, you know how to take into account the needs of each person while leading them towards the set goals.

Aren't I great? :P

Leapsa mai departe la Roxx, Iulian si oricine se mai simte in stare :D

Craciun fericit tuturor!

Darul meu pentru voi este una din melodiile mele preferate de Craciun. Videoclipul este super, de asemenea!

Pentru toti cei care se simt copii macar de Craciun si iubesc desenele animate.

Enjoy! Merry Christmas!

Falticeni, home sweet home

Dupa ce v-am povestit palpitantul meu drum spre casa, am ramas datoare cu descrierea orasului meu preferat.

Inca dinaintea indicatorului cu "Bine ati venit in Falticeni" am mers in spatele unul utilaj de deszapezire. Drumul arata foarte bine, desi ningea incontinuu. Acesta a fost primul semn ca nu mai sunt in Bucuresti.
Cum mi-am regasit orasul? Nins, linistit, luminat de sarbatori pe majoritatea stazilor, cu un brad inalt si frumos impodobit cu beculete, cu un tricolor la primarie realizat din luminite si plin de oameni.
A doua zi nu mai puteam de curiozitate sa-mi vad orasul pe lumina. Ma simteam din nou copil din cauza zapezii, si din cauza ca ma rasfatau parintii ca atunci cand eram mica. Trebuia sa ies asa ca am inceput munca de convingere cu mama. Nu a durat mult si ne-am echipat amadoua cu manusi si fular si am iesit la o... plimbare :D Noroc ca am avut si camera cu noi.

Ciudat! Imi stiam orasul pustiu, cu mai putini locuitori decat studentii ASE-ului. Deci mare mi-a fost surpriza cand, la banca, am stat 40 minute la coada si cand am vazut ca intersectia din centru era blocata de atatea automobile. Apoi, oferindu-ma sa fac cumparaturile, vad ca toate magazinele de cadouri - si au aprut muuulte de cand n-am mai fost pe acasa - sunt pline. Aud din ce in ce mai des: "Nu mai avem..., s-a terminat". Si falticenenii cumpara, cumpara, cumpara!

Nu avem noi mall-uri dar avem magazine dragute, cu vanzatori amabili care te ajuta intotdeauna si cu sfaturi. Nu avem noi cel mai inalt brad dar macar al nostru e natural, viu. Si ceea ce n-o sa gasesti niciodata in Bucuresti este spiritul sarbatorilor dincolo de cumparaturi si mancare: colinde, fapte bune, urari de bine, iertare, dragoste.

Craciun fericit!!!

Placinta cu mere

Pentru ca aveam status pe mess ca fac placinta cu mere si multa lume mi-a zis ca ar vrea sa guste... well... si pentru ca sunt generoasa cu spiritul sarbatorilor and all... hai sa va dau si voua:Pofta buna!!!

Cel mai frumos cadou primit

Leapsa asta de la Ice mi-a dat mult de lucru. O dupa amiaza intreaga mi-am stors creierii sa-mi amintesc cadouri care m-au facut fericita.

Poate sa fi fost setul de puzzle-uri din desene animate pe care l-am primit cand eram mica, poate chitara pe care mi-o dorisem atat si care m-a facut sa cred in existenta lui Mos Craciun mai mult decat oricand, poate iepurasul adevarat alb cu ochi roz pe care l-am primit de Paste de la prietenul meu intr-o punguta de cadouri, poate catelul de plus imens primit de la colegele de camera, poate inelul din aur primit cadou la ziua mea in unul din cele mai scumpe restaurante din Bucuresti, poate biletele de avion spre Paris, poate fratiorul pe care mi l-au daruit ai mei cand mi-l doream mai mult. Au fost asa multe si frumoase si fiecare cu povestea lui care, puse cap la cap, alcatuiesc o parte din existenta mea.

Si pentru ca vinee vinee Mos Craciun sau Santa Claus is comming to town in curand ma gandesc mai mult la cadourile de Craciun si va povestesc istorioara cu chitara. Nu eram inca la scoala dar incepusem si eu sa aud zvonuri cum ca Mos Craciun n-ar exista. Si vine tati intr-o zi din oras si-mi spune ca s-a intalnit cu Mosul si ca i-a transmis scrisoarea mea (in care scriam ca imi doresc o chitara) si, mai mult, a primit o sacosa de fructe si dulciuri pentru mine. Asta era prea de tot. Cum sa se plimbe Mosul asa prin oras la noi?! N-avea alta treaba? Mi s-a raspuns ca facea listele cu copiii cuminti. Si cum sa-i dea tata scrisoarea? Trebuia trimisa la Polul Nord. Si daca s-a intalnit cu Mosul... de ce nu l-a adus acasa sa-l vad si eu?! Ceva ciudat era la mijloc. Ideea e ca ma gandeam ca o chitara e un cadou prea mare pentru mine si nu stiam daca il meritam. In noaptea de Ajun dormeam in camera cu bradul, acolo unde venea Mosul sa puna darurile. Mi-am propus sa stau treaza sa-l intalnesc dar am adormit bustean, ca de fiecare data. Dimineata... Tati, tu chiar ai vorbit cu Mosul!!!... chitara rosie ma astepta sub brad alaturi de o gramada de dulciuri, fructe si alte jocuri care nu mai insemnau mare lucru. Eram cea mai fericita!

Un sentiment pe care nu pot sa-l exprim dar pe care il retraiesc din cand in cand. Unul dintre acele momente a fost in Disneyland Paris, cand a inceput sa ninga la parada de Craciun a personajelor preferate din desene animate. In rest, retraiesc acest sentiment cand fac un cadou cuiva drag, de obicei in perioada sarbatorilor. Imi place sa aflu ce isi doresc cei dragi mie si sa fac tot ce-mi sta in putinta sa cumpar, sa impachetez frumos si, mai ales, sa tin surpriza! Iar in dimineata de ajun cand iau cadourile de sub brad si le impart, abia astept sa le deschida si sa vad ca am reusit sa-i surprind in mod placut. That's what Chrismas is all about.

Si uite asa m-am hotarat! Cel mai frumos cadou primit este sentimentul placut pe care il primesc in momentul in care cei dragi mie deschid cadourile de la mine. Sper sa fiu in stare sa primesc acest cadou in fiecare an.

Leapsa mai departe catre Roxx, Iulian, Paula, Chibreta si Luminita.

Concurs - leapsa initiat de UPC.

Bucuresti - Falticeni via peripetii

Dupa un drum luung de 8 ore prin nameti sunt acasa in sfarsit. Trebuie sa va povestesc drumul sa vedeti ce va asteapta in caz ca aveti de parcurs o distanta maricica cu autocarele Atlassib in Romania.

Aveam autocarul la ora 9 dar, din experientele anterioare, am invatat ca trebuie sa vii cu mult inainte pentru a gasi un loc bun, which I did. Am ajuns la autogara la 8 fara 10 cu un taxi pentru ca, din cauza lucrarilor, tramvaiul 36 nu mai merge. Nimic nou pana acum, Bucuresti!

Si, deci, am ajuns la autogara. Nenea cu informatiile de acolo ma ia repede in primire, ma intreaba unde merg, imi inghesuie bagajele la cala si ma trimite repede "sus" sa-mi gasesc un loc. Incep eu frumos din fata... plin tot, la mijloc... la fel, in spate un grup mare si galagios de muncitori veniti de la munca din Italia cu cateva sticle de vin din acelea din plastic pe care eram convinsa ca intentioneaza sa la consume pe drum. Nu mai zic nimic despre miros... ma gandeam ca dupa ce se inchid usile o sa mor.

Cat imi treceau prin minte aceste ganduri am vazut un loc liber langa un baiat si-l intreb, plina de speranta si foarte zambitoare, daca e ocupat. Mi-a pierit zambetul imediat cand a venit colegul sau de drum. Un nene care statea vis-a-vis si care parea ca face parte din grupul vesel imi spune ca e liber langa el. Mai avea putin sa-mi zica "stai in brate la mine papusa" sau cel putin asa mi s-a parut mie. Nu aveam alta optiune asa ca mi-am lasat ghiozdanul pe locul liber si am coborat sa analizez situatia.

Cand a pornit motorul ma urc din nou in autocar cu planul ca daca incepe grupul vesel sa "deguste" vinul ma duc la sofer sa cer un loc mai in fata. In sfarsit pornim, imi pun castile in urechi si incep sa citesc ziarul, asta ca sa nu vad si sa nu aud ce se intampla in jurul meu. In scurt timp realizez ca scaunul pe care stateam nu putea fi blocat si se misca incontinuu in functie de directia pe care mergeam.

Cand a venit nenea caruia trebuia sa-i platim mi-am scos castile sa ma inteleg cu omul si sa pot sa-i spun of-ul meu. Sitam ca biletul pentru studenti e 25 de lei, ii dau 30 si primesc inapoi 10. Wow! Beneficiam de reducere. In timp ce platea si colegul meu de scaun mi-am dat seama ca merge tot in Falticeni. I-am spus taxatorului ca am o problema cu scaunul si a spus ca stie de problema dar nu poate face nimic. Trebuie sa-mi pun sticla de apa intre scaune pentru a-l bloca. In momentul respectiv, nenea de langa mine ma intreaba daca nu vreau eu locul de la geam. Eram foarte incantata! In timp ce faceam schimbul colegul meu imi atrage atentia cu privire la muzica de pe autocar: o colectie best of 70, 80. Atunci am renuntat la casti. Citeam totusi ziarul ca sa evit o conversatie.

Mai tarziu insa, am facut schimb de ziare cu colegul meu: eu aveam Ziarul Financiar si Gandul, el Pro Sport si Libertatea, asta dupa ce s-a scuzat pentru calitatea ziarelor pe care le are ca doar astea se mai gaseau la chioscul din autogara. Apoi, pornind de la subiecte precum vremea sau incalzirea globala (la care ma pricep ca am vazut An inconvenient truth) am ajuns sa vorbim despre invatamant - fiica lui e in clasa a noua la liceul meu si nenea era un parinte de nota 10 care stie toti profesorii fiicei lui, note, materii. Mai rar asa oameni. Nici nu stiu cand am ajuns la popasul de la Tamboiesti. Omul avea o cultura generala uimitoare. Am savurat fiecare minut al conversatiei noastre. La popas a vrut sa-mi cumpere o cafea sub pretextul "Ai facut cinste cu ziare, eu cu cafea". Nu beau cafea asa ca... back in the bus!

Restul drumului a fost caracterizat de frig, nush ce se stricase. Cat despre grupul vesel din spate - cu care colegul meu nu avea nici o legatura - am avut de ce ne amuza: Glume de genul "Nea soferu'... opriti la primul magazin si cumparati-ne manusi!"

Pe la Roman am vazut ca unul dintre ei era mort de beat si ca l-au dus ceilalti in brate jos, dar acolo era destinatia lor si deci, scapasem de ei.

Inca o intamplare funny! Vecinii din lateral:

A: Unde mergi?

B: La Suceava.

A: Dar ti-ai luat bilet pana la Roman doar.

B: Da. Ca pana la Roman era mai ieftin.

THE END

Din categoria "foarte tare, frate!"

Cum evolueaza analiza CV-urilor si interviurile? Vedeti aici.

Paris (3)

Cam asta a fost de spus despre experienta mea pariziana. Mai vreau!!! Am lasat la urma turnul simbol si asta pentru ca l-am vizitat la urma si pentru ca am o singura poza cu el ziua si altfel ar fi trecuta cu vederea.
Din categoria "Stiati ca...???"
"Q : Is the publishing of a photo of the Eiffel Tower permitted?
A : There are no restrictions on publishing a picture of the Tower by day. Photos taken at night when the lights are aglow are subjected to copyright laws, and fees for the right to publish must be paid to the SETE." Sursa
No comment doar ca n-o sa vedeti restul colectiei de poze cu turnul pe care le am. :(

Reveal your deamon!

"A deamon is a cross between the soul and a best friend. The animal form it takes is a manifestation of the host’s true personality."
Leapsa de la Roxx! Catre oricine o vrea!!!

Chemate la vot

Pana pe 15 ianuarie suntem, fetelor, chemate la vot. Puneti stamplila pe tipul care va place si motivati-va alegerea. Atentie! Si comentariile negative sunt considerate voturi.

Asa ca... may the best man win sau may the sexiest romanian blogger win!

Paris (2)

Well... unde ramasesem?

A... a pe Champs Elysees daca va mai amintiti... acolo eram.

Pai hai sa ne indepartam putin de centrul Parisului. Nu! Mai bine sa iesim putin din Paris pentru a merge la Disneyland - The Paradise. Really! Inca de la iesirea din statia de tren vezi o multime de castele, iesind in evidenta unele roz. Dupa un filtru de control al bagajelor dai de... cine altcineva decat de Mickey.

Disneylandul e alcatuit din 2 ansambluri: parcul si studiourile. Parcul are cele mai traznite ride-uri. Studioul cuprinde istoria animatiei, a tuturor personajelor Disney. Daca vrei sa vezi ce prieteni trebuia sa aiba Mulan si cum a ajuns Mickey cel pe care il recunoastem cu totii, sudiourile Disney are the place to go.

Si acum... poze fara comentarii:

Christmas Spirit

Pe departe cea mai tare experienta a fost parada de Craciun, in care organizatorii au facut chiar sa ninga, colinde pe fundal, personajele preferate din desene animate... totul a contribuit la realizarea unei atmosfere unice in care ma simteam copil in dimineata de Craciun, cu o multime de cadouri de nu stiam unde sa ma uit mai intai; nu mai simteam nici frigul, nici oboseala... totul era perfect, una din clipele care iti doresti sa dureze pentru totdeauna.

Paris (1)

Ma tin de promisiune si revin cu detalii despre Paris.

Nu am avut timp la dispozitie sa vizitez cate as fi vrut si nici sa stau sa admir fiecare obiectiv in parte si sa ascult toate povestile locurilor, asa cum imi place mie. Totusi am trait stari dintre cele mai diferite.

Un prim obiectiv vizitat a fost unul despre care nu am citit in nici un ghid turistic al Parisului: e vorba de La Geode - cinematograful 3D din Cite des sciences. Great! Recomand vizitarea pe indelete a intregului complex si a expozitiilor sezoniere ca sunt deosebit de interesante. Cat despre cinematograf... mi-a depasit cu mult asteptarile la prezentare. Filmul a fost un documentar despre animale de 30 minute chiar reusit din punct de vedere al efectelor 3D.

Am schimbat apoi atmosfera si am fost la Notre Dame. M-a impresionat atat arhitectura exterioara cat, mai ales, atmosfera din interior. Era o ceremonie religioasa si am avut ocazia sa ascult si un concert de cor si orga... de-a dreptul impresionant! As fi putut sa stau acolo toata seara. Dar... am mers si la Luvru unde chiar ca mi-ar fi trebuit o zi si un ghid bun pentru a admira toate operele de arta ale muzeului. Bineinteles ca nu am ratat zambetul enigmatic al Giocondei, picturile franceze si italiene si sculpturile grecesti.Celebrul Champs Elysees era foarte frumos decorat de Craciun, foarte vesel in ciuda ploii marunte si a frigului si deosebit de agolmerat. Arcul de Triumf, impunator, era foarte sobru. Mi l-as fi imaginat plin de beculete colorate.
... va urma :)

Orasul indragostitilor... fara indragostiti

Gata si excursia mea la Paris!

Cum o imagine face mai mult decat 1000 de cuvinte o sa revin si cu poze cat de curand.

O prima impresie... si francezii sunt oameni, au si ei drumuri in constructie (totusi nu schimba borduri), cersetori in metrou, oameni care arunca ambalaje pe geamul metroului sau al autoturismului, cozi in statiile de bilete la orele de varf. Nu au insa strazile supraaglomerate de la noi, au o retea de linii de metrou foarte bine dezvoltata astfel incat stii intotdeauna cat mai e pana la urmatorul tren, prin ce pasaj se face legatura intre linii. Din partea mea nota 9 pentru asta. Era 10 daca faceau anunturile si in engleza ca intr-o capitala turistica adevarata.

Despre parizieni pot sa zic ca sunt foarte plini de ei, nu vorbesc engleza sau vorbesc foarte rau si majoritatea sunt singuri. Mi-a atras atentia ca nimeni nu vorbeste cu nimeni acolo... nici la metrou si nici pe strada. Nu am vazut nici indragostiti, nici colegi de serviciu, nici familii. Voiam sa ascult si eu franceza la ea acasa si foarte rar am avut ocazia. In metrou majoritatea aveau casti si completau integrame sau sudoku. Totdeauna am auzit ca doar romanii sunt asa posomorati. Nici pe departe. Cum am revenit in Bucuresti deja am auzit ce s-a intamplat in ultima saptamana la serviciul unei doamne si multe alte povesti.

Cat despre Champs Elisee sau malurile Senei pe care mi le imaginam pline de cupluri care se plimba de mana... nici vorba! Nu am vazut nici macar unul. Poate era si din cauza vremii.

Revin cu un nou post despre obiectivele vizitate si cu poze

Dezmintire

Cel mai inalt brad din Europa... well.. nu e la noi. Tzeapa!

Priviti o imagine de la Unirii de la aprinderea beculetelor din bradul cel mult mediatizat:

No comment!

Later edit: La cererea publicului :P detalii: Cel mai inalt brad din Europa ar fi trebuit sa fie la noi daca bradul ar fi avut inaltimea de 76 m anuntata de Primaria Capitalei si Millenium Bank. De fapt bradul nostru are doar putin peste 70 m si se claseaza astfel pe locul 2, upa cel din Porto. Sursa aici.

Blogosfera la karaoke

Am participat ieri la prima mea manifestare a blogosferei, care - spre norocul meu - a fost si cea mai tare, dupa cum zice Costin aici. E vorba de Blog and Roll.

Well... la inceput ma gandeam ca n-o sa aiba nimeni tupeu sa cante, dar si cand au inceput... Daca m-a prins febra si pe mine care de obicei sunt linistita. Dap! Am... am vrut sa zic cantat dar m-am razgandit. M-am bagat in seama cu Iulian pe YMCA. Ceea ce a facut ca momentul sa nu fie un dezastru total a fost piesa care a prins, pe care o stia toata lumea si un grup entuziast care stia dansul :P Multumim Costin & CO!

Speram sa aflam la timp de alte manifestari de genul asta si sa mai participam.

Aprinderea celui mai inalt brad din Europa

La multi ani, Romania!

Am primit astazi un dar frumos: cel mai mare brad din Europa pe care au fost sa-l vada zeci de mii de oameni inca de la prima sclipire. Imbracati gros, cu caciulite de Mos Craciun si cornite de ren, cu stegulete oamenii s-au adunat cu mic si mare, cu tot cu catei si masini in Piata Unirii. Inghesuiala de dupa a fost de nedescris, dar a meritat. E superb! Si centrul Bucurestiului e impodobit extraordinar de frumos. Daca la inceput lumea se plangea de aglomeratie si ziceau ca mai bine ar fi stat in fata televizorului, in momentul in care a inceput numaratoarea inversa toti am fost captivati de ceea ce urma sa se intample: un foc de artificii foarte frumos si aprinderea imensului brad. The Christmas spirit is here!!! Deja ma gandesc la bradul de acasa, prajituri, filme si desene animate despre Craciun, colinde, clopotei, darurile din dimineata de Craciun... mai e putin... nu?

Cadou de 1 Decembrie: "Politicianul roman"

M-a distrat mult un filmulet gasit pe blogul Carinei si m-am gandit sa nu-l pastrez doar pentru mine. Asa ca... vi-l fac cadou de Ziua Nationala!

Enjoy!!!

Curcubeu

Intotdeauna m-a fascinat curcubeul.

Totusi, in fotografie nu e fenomenul natural, cel de dupa ploaie,

ci pur si simplu asa a vrut camera telefonului - sa-mi faca o surpriza! :)

Dor de duca

M-am saturat de Bucurestiul anului 2007 si nici in anii urmatori nu cred sa se intample vreo schimbare. Nu ma tine nimic aici (nici macar amintiri de genul http://www.deceiubimbucurestiul.ro/).

Pot sa mai zic ceva de trafic? E o minune cand ajungi la timp undeva. Deja exceptia a devenit regula.

Nu mai suport praful si noroaiele (depinde de vreme) de pe santierele aflate la tot pasul.

Ma ingrozesc oamenii alergand, mereu crispati si deloc amabili. I want to escape again!

Dupa aventura de 4 luni din Creta, intoarcerea in tara si mai ales in Bucuresti a venit ca o dezamagire completa. Acum totul mi se pare mai gri si simt ca ma sufoc in Romania ca in versurile unei piese inspirate de-a lui Dan Teodorescu de la Taxi. Asa ca... am gandit o mica excursie in strainatate, in loc de cadou de Craciun, de Mos Nicolae si probabil si altele

Where to? Well... au Paris bien sure!

Soo... daca aveti sfaturi pentru mine, daca stiti ceva ce ar trebui sa vizitez neaprat (ca am doar 2 zile la dispozitie), ce ar trebui sa-mi cumpar sau orice altceva... let me know please!

Doua targuri, doua filme, o carte... totul intr-un weekend

Un titlu lung... la fel ca weekend-ul. :)

Sa o luam in ordine cronologica!

Film de vineri dupa-amiaza dupa un curs cat se poate de plictisitor si un seminar pe masura: Sydney White si cei sapte tocilari - dragut, in stilul filmelor cu studenti americani dar fara a fi un fel de American Pie.

Ziua de sambata a inceput "periculos" de dimineata pentru mine cu Targul de carte Gaudeamus de la Romexpo. Impresii? Pai... multa aglomeratie. In rest, standuri interesante (mi-a atras atentia cel de la ziarul Cotidianul), carti multe, reduceri mari, spectacole, intalniri cu autori si multe, multe activitati pentru copii. Postez o poza cu cel mai cautat participant la targ.

O noua locatie: World Trade Plaza, un nou eveniment: Targul de ciocolata si cafea. Si aici aceeasi aglomeratie, standuri mici si ingarmadite, unele cu cozi enorme altele fara nici un om si dulciuri, foarte multe dulciuri: de la biscuiti si prajiturele pana la sortimente de ciocolata fina. Imaginea e cu marea atractie a targului: cascada de ciocolata. Urmeaza filmul de duminica: The invasion cu Nicole Kidman. Super film, cam scary dar bun. A existat un moment in care am pus mana la ochi si m-am intrebat ce m-a facut sa aleg acest film. Poate trailerul de mai jos. Finalul te pune putin pe ganduri.

Cartea... "Inelul - Mostenirea ultimului templier" a fost in between. Captivanta, (am citit-o in 24 de ore desi are 450 pagini), roman mixt (istoric, politist, de aventuri, de dragoste) cartea e ideala ca si lectura usoara de weekend, desi ma asteptam la ceva mai mult gen Dan Brown. Prezentarea aici.

Asta a fost weekend-ul meu. Looking forward for the next one! :)

Pasiune sau nebunie?

Care e linia care desparte un om extrem de pasionat de un om nebun? Exista oare asa ceva?

Sunt convinsa ca nu ma intelegi iar eu cel mai bine stiu sa explic prin exemple, asa ca... here it goes! Acum cateva zile asteptam intr-un amfiteatru sa inceapa un curs. Cum inca nu venise profesorul, usa era deschisa pentru a nu crea emotii celor care intarzie. La un moment dat, vedem pe hol un tip care dansa singur; dansa un vals vienez, invartind de zor o partenera invizibila - cel putin asta se putea spune dupa pozitia mainilor. Avea si muzica necesara, pe telefonul mobil, asa ca nimic nu-i statea in cale tipului sa-si exercite talentul pe un hol imens si gol.

Si acum vine intrebarea: ce era cu el? Ei bine... am aflat si asta multumita unei colege cu putin mai mult tupeu: dansul era marea pasiune a baiatului, urma un concurs si vroia sa salveze o biserica concurand la "Dansez pentru tine", asa ca... orice moment de exercitiu era binevenit. Nu s-a intimidat nici cand am iesit cu totii pe hol sa-l vedem. Ba chiar a si schimbat stilul sa nu ne plictisim.

Multi dintre cei prezenti au dat verdictul repede: "e nebun omul". Asa o fi?

Toamna in sufletul meu

O plimbare intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie...